Manifest pentru sănătatea Pământului
de Adrian Păunescu

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu…
Un om măcar ireversibil moare.

Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cârmă,
Priviţi acest pământ de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!

De nu cumva sunteţi şi voi pândiţi
Şi de sfârşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stârniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.

Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,

Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,

De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus mortea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?

Ca nu atât un ne-nsemnat câştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.

Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!

Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.

Degeaba sânt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strângă cu credinţă,
Când voi zvârliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.

Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amână ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.

Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mândrim
Cu boala nostră, prima între toate.

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă.

Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii…

Acum câteva zile am primit un e-mail care sincer m-a revoltat puţin. El era semnat de către fratele nostru Ioan Panican şi venea din adresa de mail a Şcolii “Maranata” înfinţată de dânsul.

El suna cam asa:
“Iubiti frati,
Dl. Stejarel Olaru, istoric si teolog, cel care l-a sustinut pe pastorul Wurmbrand în cadrul concursului Mari Români, concurs organizat de Televiziunea Româna, candideaza pentru euro-parlamentare pe listele PNL (25 noiembrie). Cred ca este placut înaintea Domnului sa îl sprijinim în rugaciune si, dupa cum veti primi calauzire, si prin vot. Va rog sa faceti de cunoscut lucrul acesta, prin email, telefon sau SMS, tuturor cunoscutilor.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Har si Pace!
Ioan Panican”

Constat cu amăraciune că unii dintre noi se ocupă de campanie electorală, în loc să se preocupe de oamenii care mor în fiecare zi fără Dumnezu. Cred că ar trebui să ne fie ruşine când trimitem astfel de e-mailuri cu caracter politic, iar cele care conţin mesajul lui Dumnezu, puţine şi acelea, le păstrăm pentru noi.

Cât despre fratele Panican, eu am un respect deosebit pentru dânsul, dar cred ca gestul lui de a face campanie într-un asemenea mod este incalificabil. Cu atât mai mult implicarea numelui fratelui nostru Wurmbrand, petru care toţi avem un respect deosebit ma face să-mi exprim dezacordul total pentru acest gest mârşav. Este foarte bine să ne exercităm dreptul constituţional de a vota, dar cred că nu ar trebui să primim directive de la mai marii noştrii cum şi ce să votăm.

Dumnezeu să ne lumineze pe toţi!

Daniel Chiriguţ

Încep prin a vă mulţumi vouă celor care în ultimele zile aţi fost alături de mine în demersul meu de a trage un semnal de alarmă, deşi cu o floare nu se face primăvară. Era firesc să fie şi împotriviri, sincer mă aşteptam la mai multe reacţii negative. Am fost abordat pe messenger de diferiţi oameni, care nu au considerat necesar să-şi scrie părerea pe blogul meu, ci au vrut să îmi spună mie personal. Vă apreciez pe toţi în aceeaşi măsură, chiar dacă aţi fost pro sau contra opiniilor mele. Sunteţi fraţii mei şi vă iubesc.

Dacă tot suntem la capitolul mulţumiri, aş vrea să mulţumesc şi celor care ne-au sprijinit în desfăşurarea conferinţei de anul acesta. Mulţumesc echipei Făclia Worship şi corului de tineri care prin eforturi susţinute au sacrificat din timpul lor, pentru a repeta cântecele şi în final a ne face nouă tuturor o conferinţă frumoasă. Mulţumesc şi echipei de primire care cred eu că şi-a făcut treaba foarte bine, apoi şi surorilor de la bucătărie care ne-au preparat o mâncare excelentă. Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc fratelui păstor Radu Bota care a simţit împreună cu noi şi anul acesta.

În final aş vrea să mulţumesc şi celor care poate nu aţi avut un ecuson în piept, dar aţi susţinut această lucrare în rugăciune şi chiar financiar. Aş fi nedrept ca să uit de toţi cei care au participat la această conferinţă, aşa că vreau să vă mulţumesc tututor care ne-aţi încântat cu prezenţa voastră şi ne-aţi dat încă o dată speranţa şi încrederea că merită să organizăm conferinţe de tineret. Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Cu respect al vostru frate în Hristos,
Daniel Chiriguţ