Zongu – un blog care ia atitudine.

Decembrie 7, 2007

Manifest pentru sanatatea Pamantului

Filed under: Home — Daniel C @ 8:03 pm

Manifest pentru sănătatea Pământului
de Adrian Păunescu

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.
(more…)

Anunțuri

Noiembrie 20, 2007

Campanie electorala

Filed under: Home — Daniel C @ 11:39 am

Acum câteva zile am primit un e-mail care sincer m-a revoltat puţin. El era semnat de către fratele nostru Ioan Panican şi venea din adresa de mail a Şcolii “Maranata” înfinţată de dânsul.

El suna cam asa:
Iubiti frati,
Dl. Stejarel Olaru, istoric si teolog, cel care l-a sustinut pe pastorul Wurmbrand în cadrul concursului Mari Români, concurs organizat de Televiziunea Româna, candideaza pentru euro-parlamentare pe listele PNL (25 noiembrie). Cred ca este placut înaintea Domnului sa îl sprijinim în rugaciune si, dupa cum veti primi calauzire, si prin vot. Va rog sa faceti de cunoscut lucrul acesta, prin email, telefon sau SMS, tuturor cunoscutilor.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Har si Pace!
Ioan Panican

Constat cu amăraciune că unii dintre noi se ocupă de campanie electorală, în loc să se preocupe de oamenii care mor în fiecare zi fără Dumnezu. Cred că ar trebui să ne fie ruşine când trimitem astfel de e-mailuri cu caracter politic, iar cele care conţin mesajul lui Dumnezu, puţine şi acelea, le păstrăm pentru noi.

Cât despre fratele Panican, eu am un respect deosebit pentru dânsul, dar cred ca gestul lui de a face campanie într-un asemenea mod este incalificabil. Cu atât mai mult implicarea numelui fratelui nostru Wurmbrand, petru care toţi avem un respect deosebit ma face să-mi exprim dezacordul total pentru acest gest mârşav. Este foarte bine să ne exercităm dreptul constituţional de a vota, dar cred că nu ar trebui să primim directive de la mai marii noştrii cum şi ce să votăm.

Dumnezeu să ne lumineze pe toţi!

Daniel Chiriguţ

Noiembrie 10, 2007

Cuvant de apreciere

Filed under: Home — Daniel C @ 12:53 pm

Încep prin a vă mulţumi vouă celor care în ultimele zile aţi fost alături de mine în demersul meu de a trage un semnal de alarmă, deşi cu o floare nu se face primăvară. Era firesc să fie şi împotriviri, sincer mă aşteptam la mai multe reacţii negative. Am fost abordat pe messenger de diferiţi oameni, care nu au considerat necesar să-şi scrie părerea pe blogul meu, ci au vrut să îmi spună mie personal. Vă apreciez pe toţi în aceeaşi măsură, chiar dacă aţi fost pro sau contra opiniilor mele. Sunteţi fraţii mei şi vă iubesc.

Dacă tot suntem la capitolul mulţumiri, aş vrea să mulţumesc şi celor care ne-au sprijinit în desfăşurarea conferinţei de anul acesta. Mulţumesc echipei Făclia Worship şi corului de tineri care prin eforturi susţinute au sacrificat din timpul lor, pentru a repeta cântecele şi în final a ne face nouă tuturor o conferinţă frumoasă. Mulţumesc şi echipei de primire care cred eu că şi-a făcut treaba foarte bine, apoi şi surorilor de la bucătărie care ne-au preparat o mâncare excelentă. Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc fratelui păstor Radu Bota care a simţit împreună cu noi şi anul acesta.

În final aş vrea să mulţumesc şi celor care poate nu aţi avut un ecuson în piept, dar aţi susţinut această lucrare în rugăciune şi chiar financiar. Aş fi nedrept ca să uit de toţi cei care au participat la această conferinţă, aşa că vreau să vă mulţumesc tututor care ne-aţi încântat cu prezenţa voastră şi ne-aţi dat încă o dată speranţa şi încrederea că merită să organizăm conferinţe de tineret. Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Cu respect al vostru frate în Hristos,
Daniel Chiriguţ

Noiembrie 7, 2007

Pe umbrele pasilor lor…

Filed under: Home — Daniel C @ 3:46 pm

La sfârşitul săptmânii trecute, un eveniment, important zic eu, pentru comunitatea maramureşului şi sătmarului a purtat numele “Pe urmele paşilor Săi”. Cei din zonă ştiţi că este vorba despre conferinţa de tineret de la “Muntele Sionului”. Ciudată asemănarea asta de nume…diferenţa făcând-o doar câteva litere.

Într-o Duminică dimineaţa, aparent obişnuită, ne uitam unul la altul când de la anvon auzim anunţul care suna cam aşa: “În data de 2-3 noiembrie se va ţine conferinţa de tineret, avandu-l ca invitat pe fratele Moise Lucaci.” Să fiu sincer n-am mai putut face nimic tot programul, abia aşteptam să se termine să văd ce s-a întâmplat. Toţi am fost la fel de surprinşi, zicând între noi: iar au decis alţii pentru noi!

După o scurtă perioadă de timp am aflat şi adevărul. Era crunt, dar adevărat. Fratele Moise Lucaci organizează “conferinţe de trezire”, cum le zice el, şi l-a sunat pe pastorul nostu întrebându-l când poate să vină la Baia Mare. El fiind prins la mijloc a găsit portiţa. Noi am replicat scurt: aceasta e autoinvitaţie! În plus de asta ne-a cadorisit şi cu formaţia “Eldad” de care nu auzise nimeni.Cu greu, am trecut peste toate şi ne-am apucat de treabă. Am organizat conferinţa în cele mai mici detalii, mediatizând-o cât se poate de bine. O echipă de oameni noi, dar plini de dorinţă de a face ceva pentru Hristos.

A venit şi ziua mult aşteptată. Vineri ne-am trezit toţi cu noaptea în cap, pentru a face ultimele retuşuri ca totul să fie perfect. Ora 16, toţi organizatorii erau prezenţi în aşteptarea invitaţilor. Pe la 16:30 încep să vină primii participanţi. La ora 17:20, cu 20 de minute întârziere, cum e obiceiul la români, a început prima sesiune. Biserica răsuna în cântare, pe când afară încă mai era forfotă datorită întârziaţiilor.

Pe faţa fratelui pastor Radu Bota se citea o nelinişte mare. Sună, sună şi iar sună, dar in zadar…nu răspunde nimeni. M-am apropiat de el şi parcă vrând să se descarce îmi spune cu un glas agitat: “De la ora 10 îl sun într-una, din jumătate în jumătate de ora şi nu răspune!” Era evident despre cine este vorba: Moise Lucaci. După o luuuungă aşteptare şi apariţia câtorva fire albe, vine şi primul semn de viaţă care ne mai dă speranţă.

La 19:30, cu o întârziere remarcabilă, apare mult aşteptatul Moise Lucaci, pe care l-am recunoscut, dar mai era însoţit de un frate pe nume Titus, de care nu auzisem până atunci.
După ce s-au odihnit puţin au luat cuvântul. Fratele Moise uitându-se la videoproiector, exclamă: <<“Pe urmele paşilor Săi”, frumoasă temă v-aţi ales!>> În mintea noastră atunci se naşte întrebarea: Oare cum a venit “preasfinţia” sa şi autoinvitat şi cu întârziere şi fără să ştie măcar tema? De fapt asta s-a văzut şi mai târziu în mesajul lui şi a fratelui Titus.

În jurul orei 23 trebuia să apară o parte din grupul “Eldad”, dar au ajuns abia la 23:45 când eu eram adormit pe jumătate. I-am împărţit în familiile unde trebuiau să fie cazaţi, iar apoi liniştit am plecat şi eu acasă să mă odihnesc.

Ora 7:30, sună alarma telefonului care mă anunţă ca odihna s-a terminat şi începe o nouă zi. La ora 9 eram deja în biserică pregătit pentru ce avea să urmeze. Programul începe la ora 10. Grupul Eldad cântă, dar tinerii nu prea reacţionează, parcă aşteptând cu totul altceva.

Spre surpinderea mea la ora 10:30 apar şi cei doi “invitaţi”, dându-ne un exmplu vrednic de urmat în ceea ce priveşte venitul la timp la biserică. Fără nici o remuşcare, că mustrare de conştiinţă nu poate fi vorba, se îndreaptă spre birou liniştiţi şi se aşează la poveşti. În jurul orei 11 se gândesc că ar fi frumos să-şi facă şi ei apariţia în şcenă, crezând că sunt la un spectacol de circ unde tebuie să-şi facă numărul.

Fratele Titus îşi începe discursul cu prezentarea lui, dându-se în toate un exemplu vrednic de urmat. El afirmă, printre altele, că de când s-a pocăit el nu mai pacătuieşte. De scrisorile primite de la renumitele Universităţi americane, pe care le-a refuzat, nu mai pomenim. Spunem doar atât că în mesajul lui a pomenit de Hristos doar la sfârşit când a spus: “eu am umblat pe urmele lui Hristos, să faceţi şi voi la fel!”

După un program de dimineaţă slabuţ, a venit şi binemeritata masă care credeam că o să ne învioreze un pic. La acest capitol am mai primit un exemplu din partea maimarilor noştri, care n-au putut să coboare cu noi la demisol, ci au mers în oraş la pizza. (comentaţi voi…)

La ora 14:45 a început şi întâlnirea cu liderii de tineret, unde fratele Moise ne-a predicat o jumătate de oră, dându-ne instrucţiunile de folosire a regulamentului trimis prin aceea circulară. Când ne-a venit rândul la întrebări, eu am adresat prima întrebare care a sunat aşa: “Ce exmplu sunteţi dumoeavoastră pentru noi dacă azi dimineaţă aţi venit la o jumătate de ora după ce programul începuse?” Schimbând vreo 2 feţe, fratele Moise a răspuns scurt: “Am greşit.” Apoi au sărit “apărătorii” ca fratele Danciu Ioan şi ceilalţi. Nu după mult timp încep să sune telefoanele. Fratele Danciu crezând că deţine mână de termopan o pune la gură şi vorbeşte liniştit. Apoi au vorbit pe rând la telefoane, în final fixând o întâlnire cu fratele Simion Bumbar, tocmai în timpul sesiunii de dupămasă.

Sesiunea a treia începe la ora 16:00. Grupul Făclia ţine un scurt timp de închinare, apoi vine rândul celor din Eldad. Unul din liderii lor suferea de o frustrare rar întâlnită începându-şi prelegerea cu acuzaţii aduse celor din grupul Făclia, ca nu au vrut să cânte cu ei împreună dimineaţă. Am înţeles imediat că era vorba de răutate. Văzându-se net inferiori din toate punctele de vedere, chiar dacă au terminat ei scoli de muzică, fiind supra numiţi “Grupul oficial al cultului Penticostal ” au încercat doar să iasă în evidenţă.

Cu cinci minute înainte de ora stabilită începerii mesajului, ceata pastorilor părăseşte biroul şi intră în biserică. După terminarea speech-ului, din care nu ai prea avut ce învăţa, îşi iau coada între picioare şi iau din nou drumul biroului. Aici ne-au dat încă o data, dacă mai era nevoie, dovadă că ei se cred la circ şi că nu au nevoie să stea la timpul de închinare. Aceasta spune ceva şi despre viaţa lor de rugăciune.

Acum că m-am lungit atât, vreau să închei cu o vorbă din popor: “Fă ce zice popa, nu ce face popa!” Totuşi eu zic că ar fi mai bine să facem ce zice Biblia. Dumnezeu să ne ajute!

Daniel Chiriguţ

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.